Acum, au trecut doar 6 saptamani. Nu stim cand...
As vrea sa pot sti ca tu citesti acest blog. As vrea sa imi dai macar un semn. Mai stiu ca sunt un pacatos pe acest pamant si nu vei putea scrie unui pacatos... Nu te-am uitat, sper sa nu crezi asta ! Stii ce fac, ma vezi, ma asculti.
Nu pot sa inteleg multe lucruri. Asa ca am sa imi astern tot ceea ce nu inteleg scriind aici, pe blogul creat pentru tine. De cand nu mai esti traiesc confuz. Privesc confuz oamenii ce ma inconjoara si nu ii mai recunosc. Vreau sa cred, ca am o credinta in Cel de Sus mai mare ca niciodata. Stiu ca el ne apara, oriunde am fi. Am ramas niste nimicuri pe acest pamant. Multi nu isi dau seama ce fac, nerealizand prea multe. Aberez? Scriindu-ti, cred ca tu vei vedea aceste randuri.
Moartea? Dar tu nu ai murit. Tu inca existi !!! Cel ce spune ca ai murit este un nebun. Eu nu accet asta... De ce sa cred ca nu mai esti cand inca existi.?
Cateodata privesc cerul, destul de des. Asta de cand nu ma esti printre noi, de cand ai plecat. Si il privesc. Si nu ma mai satur pentru ca stiu ca esti acolo... As vrea sa il pot atinge, dar nu pot. In sufletul meu se framanta multe. Zilnic. Zilnic imi aduc aminte de tine. Si nu te stiu decat de 5 ani. Putin...putin...
Am devenit un calator in lumea in care se intampla multe lucruri groaznice. Esti acum langa cineva care imi era mie drag, foarte drag. Stii despre cine vorbesc, caci ti-ai adus aminte cand "a plecat" de mine. As vrea sa ii transmiti ceea ce simt. Simt lumea, cum a simtit-o el si eu nu am fost si nici nu voi fi celebru. Dar o simt la fel, caci nu trebuie sa fii celebru si faimos pentru a vedea lumea exact asa cum este.
Maine iti voi aprinde o lumanare... Sa ma ierti cand nu am facut-o....sa ma ierti.
Ma voi gandi la tine, in continuare...
Al tau prieten,
Dragos
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu